Am făcut azi o postare destul de emoționantă pe conturile mele și mi-am dorit să vorbesc mai mult pe această temă și pe blog. Îmi era dor să scriu.
Deși nu fac prea des asta, în ultimele săptămâni am luat-o pe Sofia cu mine la doua emisiuni, le Teo Show și La Măruță. Pentru că deja e mare și dezinvoltă, mare parte din interviu s-a concentrat asupra ei.
A avut ocazia să vorbească mai mult și, astfel, oamenii au reușit să o cunoască mai bine. După fiecare emisiune, am primit atât de la echipele de acolo, cât și de la cei care s-au uitat, numai cuvinte frumoase, de apreciere.
Pentru mine, ca mama, asta e cea mai mare bucurie, vă dați seama. Sunt foarte mandra de ea, recunosc, cred ca e normal pentru orice părinte să simtă asta, mai ales cand are un copil așa cum și l-a dorit.
Am găsit de curând și un interviu cu mine din 2012… Doamne, când au trecut oare așa repede 8 ani de zile? Pe atunci o aveam doar pe Sofia și tot timpul eram întrebată despre ea, cum ne înțelegem, ce face. Ea avea micuța 2-3 anișori la vremea aceea, dar știam ce îmi doresc pentru ea.
Spuneam în interviu că vrem ca Sofia să aibă o educație bună, să nu fie răsfățată, să fie cuminte, să-și vadă lungul nasului. Îmi doream mult să fie bine crescută, modestă, liniștită, la locul ei. Să prețuiască tot ce e frumos, să prețuiască viața, natura și cadourile care i se oferă.
Poate că nu sunt o mamă perfectă, dar sunt mama care visam să fiu.
Noah e băiețel, clar nu pot să aștept de la el să fie gingaș, dar vreau să îl învăț și pe el să nu fie răsfățat, să fie politicos, să respecte fetele, să știe să ofere o floare.
Petrecem mult timp cu copiii, pentru că ei au nevoie de timpul și afecțiunea noastră, au nevoie de un exemplu.
Niciodată nu discutăm în fața lor. Dacă avem vreo problemă, o rezolvăm singuri sau pe whatsapp, pentru că nu vreau să avem țipete în casă.
Copiii mei trebuie să crească în armonie și fericire. Să se simtă iubiți și apreciați, să știe că au doi părinți în care pot să aibă încredere cu orice și la care să vină indiferent de ce problemă ar avea.
Respectul se învață acasă. Nu vreau să-i arate cineva cu degetul și să spună „ia uite cum se comportă pentru că e copilul Andreei Bănică”. Și chiar și dacă nu aș fi fost, cred că mi-aș fi dorit aceeași educație pentru copiii mei. În momentul în care ai adus un copil pe lume, trebuie să te asiguri că faci din el un om mare. Un om care nu uită de unde a plecat și nu uită de cei 7 ani de acasă.
Lasă un comentariu