Cum a renunțat Noah Andrei la suzetă

Subiectul cu suzeta a fost unul mult dezbătut de mine pe facebook și instagram. Am mai povestit și pe blog de ce nu am insistat ca Noah să lase suzeta mai devreme decât ar fi fost pregătit. 

Pentru bebeluși, suzeta este o modalitate de calmare, care îi ajută totodată să scoată și aerul din burtică, dacă are forma corectă. E normal ca cel mic să se atașeze de ea, să fie un reper al lui, ceva care îl face să se simtă în siguranță. Noah a folosit-o până la 3 ani jumătate (aproximativ). Nu l-am forțat niciodată să renunțe la ea. Dacă el se simțea bine, și eu mă simțeam bine. Nu aveam de ce să îi produc o supărare (chiar și de moment) și să îl rănesc rupându-l de un obiect în care el găsea atâta alinare. Rău nu avea ce să îi facă oricum. 

Așadar, am așteptat ca el să fie pregătit și să înțeleagă lucrurile mai bine. 

Pe cât de mare era însă atașamentul lui față de suzete, pe atât de mică era grija pe care le-o purta. Îi cumpăram mereu suzete noi, pentru că le pierdea. Vara asta i-am spus că eu nu o să mai am grijă de suzeta lui, că e băiat mare și trebuie să aibă singur grijă să nu o piardă. I-am spus „e suzeta ta, nu a mea; eu nu am suzete, nu am de ce să le păzesc.” I-am spus că trebuie să fie mai atent, pentru că altfel, o să le piardă de tot și nu o să le mai găsească niciodată. Azi așa, mâine așa, până într-o zi în care chiar nu le-a mai găsit și i-am spus că le-a furat pisica (eram la Eforie, la bunici, unde sunt multe pisicuțe). El le-a lăsat pe unde le-a lăsat, le-a pierdut, și au venit pisicile și i le-au luat, așa că eu nu mai am de unde să îi dau suzete. 

Citește și:   De unde îmi cumpăram haine în perioada sarcinii

Prima noapte a dormit mai greu cu gândul la suzetă, l-am liniștit puțin, i-am zis că nu e o problemă, că deja e băiat mare și nu mai avea nevoie de ele. Trecerea a fost ușoară, tocmai pentru că el era pregătit, atunci a fost momentul.

Săptămâna asta, la aproximativ 2 luni de când a renunțat la ea i-am arătat suzetele lui de când era mai mititel și a făcut fețe-fețe – se uita la ele și nu știa cum să reacționeze. Până la urmă le-a aruncat și a zis că nu le mai vrea. Dar eu o să le păstrez amintire și o să i le dau cadou la 18 ani.

Mi-am dorit mult să îi educ pe copiii mei cu blândețe. Normal că puteam să îi iau suzeta și de la doi ani, doi ani jumătate, trei ani. Dar de ce să fac asta? De ce să îi produc suferință inutilă, când totul poate fi făcut ușor.

Deși nouă ni se pare că sunt mici și nu înțeleg prea multe, copiii sunt foarte isteți și trec prin filtrul lor toate experiențele, toate fricile, toate supărările. Acesta ar fi fost un moment greu pentru el dacă făceam trecerea prea brusc, fără să vorbesc cu el, fără să îi explic ce îndatoriri are și ce consecințe au faptele lui. Și uite că a renunțat la ea, nu i s-au stricat nici dinții, nici vorbirea, totul este perfect, atât că acum stă fără cacaia lui (așa îi spunea de când era mic).

Citește și:   Cum am început diversificarea la Noah Andrei

Când am aflat că sunt însărcinată la o vârstă așa înaintată (aveam 38 de ani), mi-a fost foarte teamă că nu o să fiu pregătită, că nu o să mai am răbdare, că nu o să mă pricep, dar uite că înaintarea în vârstă vine și cu înțelepciune. Mă simt mai MAMĂ ca niciodată. Sunt mândră de Sofia, de cum s-a dezvoltat ea, de educația pe care i-am oferit-o ei și mă bucur că am aceeași energie și cu Noah. Cu mai multe dureri de spate ce-i drept, dar când îi văd împreună eu simt că fac o treabă bună. 

Indiferent de ce vă spun ceilalți, nu îi lăsați să fie o presiune pentru voi. Orice mamă simte ce e mai bine pentru copilul ei și va simți și când e pregătit pentru schimbări. Nu vă temeți dacă vă spune cineva „vaaai, nu merge? nu vorbește? nu face la oliță?”. Fiecare copil se dezvoltă diferit, în ritmul lui. Atâta timp cât îl știți sănătos, toate vin de la sine.

Citește și:   Ziua în care Noah Andrei și-a primit numele sfânt

Cazare Eforie Nord

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.